Discursul lui Obama in Egipt

Joia trecuta, nervos peste masura din pricina faptului ca nu pot gasi un program de televiziune unde sa nu-mi inunde ecranul o duduie cu plamanii dezvoltati care tipa de mama focului indemnuri de cooperare telefonica, m-am oprit asupra discursului Presedintelui Americii, Barack Obama, tinut cu ocazia vizitei acestuia in Egipt si transmis de CNN. Sincer sa fiu, era prima data in care il auzeam pe distinsul Presedinte glasuind multimii, dupa fastuoasa lui investire la Casa Alba, transmisa cu mare tamtam de toate posturile TV din Univers. Pot spune cert ca, la o analiza mai putin profunda, discursul Presedintelui Obama a fost impresionant; dictia a fost absolut ireprosabila (nu s-a balbait si n-a stalcit niciun cuvant in tot discursul), pauzele au venit la momentul oportun, cuvintele au curs firesc, totul s-a imbinat armonios. Iar ideile...ideile prezentate au fost punctate clar si concis si delimitate fara echivoc unele de altele.”Declaratia in 7 puncte”, asa cum s-a grabit presa americana sa numeasca, extaziata, speech-ul prezidential a fost menita sa prezinte intregul spectru de probleme legate de relatia Statele Unite – Islam, dar si solutiile, in viziunea noii guvernari americane, legate de acestea. Repet, la nivel discursiv, Presedintele s-a descurcat admirabil; a punctat ceea ce trebuia punctat intr-un mod cu adevarat demn de rangul sau de prim representant al diplomatiei americane. Totul foarte frumos pe hartie...insa nu pot sa nu ma arat rezervat (precum mai-marii egipteni) vizavi de cat de dispus e domnul Obama sa se tina de promisiunile sale. Atingand subiectul destul de delicat al cursei inarmarii nucleare si afirmand ca SUA o dezaproba cu virulenta, o intrebare se naste in mintea-mi neinitiata in “trebile” ce vizeaza relatiile internationale (insa care e, cred eu, o intrebare de bun-simt): da’ cum ramane, dom’le, cu Coreea de Nord? Adica acuzam Iranul ca ar intentiona sa-si procure arme nucleare si vrem sa-i bagam mintile-n cap in timp ce nord-coreenii fac teste “la vedere”? Iar cu retragerea soldatilor din tarile musulmane cum ramane? (imi vine-n minte o promisiune de campanie acum)...Ii mentinem pe pozitii doar din pricina unor grupuri de extremisti care vor, de fapt, ca acesti “ pagani” sa plece de pe ogoarele lor? Sau din pricina respectarii unor decizii luate in cadrul organizatiilor in care suntem vioara-ntai? Pana cand reuseste sa ma lamureasca, nu-l pot lua in brate pe Mister Obama…pot doar sa-l privesc si sa-l ascult…merita mai mult atentia mea decat clasa politica autohtona, anyway.