Cele 300

Seara cadea lenesa peste orasul mustind de agitatie. Intr-unul din cartierele marginase americane, stiti voi, acele cartiere cu case de industriasi, de functionari publici sau de agenti de vanzari marunti ce-si traiesc visul american, in care sunteti convinsi ca nu se poate intampla nimic, in care timpul nu mai curge cu aceeasi viteza precum o face printre blocurile inalte si cladirile de birouri din sticla situate in centru si in care, odata ajunsi, va dor urechile de atata liniste, intr-un asmenea cartier se ascunde masca unui trup de carpa, marioneta a dorintei sale animalice; lipsit de scrupule, de discernamant uneori, mai degraba actionand din instinct decat in mod rational, nu ezita sa sparga lacate, sa forteze usi, sa patrunda pe teritorii interzise lui, sa invadeze spatiul intim al indivizilor, sa raspandeasca panica. Asa era el vazut de catre cetatenii onesti, platitori de taxe, ce poarta ciorapi negri la costumul impecabil calcat. El nu-i precum acestia, el se crede special. Asteapta, chiar acum, momentul potrivit pentru un nou atac. Victima : o vaduva cinstita, cu un salariu ce-l depaseste doar cu putin pe cel mediu pe economie, chinuita de creditele bancare pentru masina de spalat si pentru noul frigider si de durerea de cap pe care a indurat-o toata ziua cu stoicism, dar care acum o scoate din minti si careia ii cauta remediu. El cercetase zona de zile bune, cercetase casa si o cercetase pe vaduva, stia, credea el, totul despre ea. Stia, de asemenea, ca vaduva avea obiceiul sa lase una din ferestrele dormitorului sau deschisa pana tarziu in seara…era portita lui inauntru. Un fleac, e mai simplu decat crezuse. Intra, aprinse lanterna. Un dormitor micut, incarcat peste masura cu mobilier pe care se depusese un strat gros de praf, un spatiu in care incerci fara voia ta o anumita stare de anxietate…haine aruncate pe scaun, un pat nefacut, un jurnal deschis pe birou…dar VAI ! Ce se-ntampla aici, un copil ? Nu se asteptase sa-l intalneasca aici, in dormitorul mamei, nu luase in calcul prezenta unui copil. Facand eforturi imense pentru a imprima vocii sale un ton bland, putin stupid, cu care nu era obisnuit, o intreba pe micuta, in timp ce mana-i se indrepta spre pumnalul de la brau : « Ce faci, printeso ? Esti cuminte, nu-i asa ? N-am venit sa-ti fac rau, sunt prietenul tau ». Fetita il privea speriata. « Stii ca daca ma dai de gol, ma supar…ti-e frica de cutite, nu, cutitele taie, fac rani care dor, nu-i asa ? » Ingrozita de-a dreptul la auzul vorbelor barbatului, o zbughi intr-un colt unde incepu sa planga fara zgomot. « Acum ia spune-mi, unde-i sifonierul mamitzei ? » Din inuneric se ivi un degetel care-i indica locatia. Barbatul se repezi spre dulap, deschise usile si sertarele, cotrobai printre haine pana cand gasi ce voia… « Perechea 300…va trebui sa iau si o sticla de sampanie in drum spre casa » spuse entuziasmat. Fiind intr-atat de extaziat de succesul sau, nici nu observa ca lanterna ajunse in mainile fetitei. Imediat ce se intoarse spre ea, fasciculele de lumina ii biciuira ochii si ii lovira fata. Panicat, sari in picioare si cat ai clipi, era in strada, fugind de mama focului prin intuneric. La un moment dat, istovit dupa o lunga alergatura, se opri pe o banca, intr-un parculet. « De ce n-am folosit cutitul, daca am fost demascat ? » se intreba in sinea sa. « Cum sa ucid ? Eu…eu nu sunt un criminal, sunt un colectionar, sunt altfel decat ceilalti prin ceea ce fac, e adevarat, dar nu pot fi un criminal, e un sacrificiu mult prea mare chiar si pentru o pasiune atat de intensa precum a mea ». A doua zi, se afla in arestul politiei, dupa ce fusese ridicat de pe bancuta pe care adormise in cele din urma. A marturisit totul politistilor.



P.S. Acesta istorioara face referire la stirea privind americanul colectionar de chiloti de dama. Acesta a reusit, dupa numeroase intrari prin efractie, sa « stranga » aproximativ 300 de perechi pana cand a fost prins, intr-un tarziu, de politie.